O noua dimineata, in care privirea mi se muta de la rasaritul rosu dublat de oglinda de pe valuri, la boticul de prunc deranjat din somnic dulce si ochisorii lipiti care ma evita, incercand o forma palida de protest, la care va renunta curand…
Intr-una din acele clipe de “aha” care urmeaza seria naturala de “limpezire” de dupa ploi , am rasucit pe toate partile una: as vrea sa ma intorc din cand in cand in urma, in viata mea, nu ca sa schimb ceva ci doar ca sa mai simt inca o data, ce am simtit atunci…
Imi intareste convingerea, aceasta dimineata, ca fac bine ce fac, adica “sunt afara”, impreuna cu cel mai bun profesor pe care il voi putea avea vreodata, pruncusorul venit prin mine.
Se zice ca nu iti vei aminti ce ti-a spus, unde ati fost, ce ati facut, ci doar cum te-a facut, si ce, sa simti… Atunci cand suntem impreuna, desi copii sunt cei mai mari consumatori din energia parintilor, am revelatie dupa revelatie descoperind ca sunt si cei mai buni conectori la energie, acea energie, acea flacaruie, cand domoala, cand apriga, ce ne lumineaza si incalzeste, dinauntru…
“Da-i ocazia sa fie ‘el’, imi propun, de fiecare data. Adu-ti aminte, impreuna cu el, cine ai fost, inainte sa-ti spuna lumea ce trebuie sa fii! Da-i si lui ocazia sa descopere lumea cu ochii si simturile lui de copil si te va invata sa te bucuri din nou de lucrurile ‘simple’. Da-i libertatea si da, motiveaza-l din cand in cand sa gaseasca el solutiile si vei fi uimit de eleganta, de naturalete si de lipsa de complexe cu care vede, inainte sa fie blurat de noi si noi convingeri, pe masura ce creste… Arata-i ce te face pe tine sa fii tu, dar lasal sa aleaga… arata-i pasiunile tale si ce te face sa simti ca esti viu, si lasa-i spatiu de joaca“ imi propun… de multe ori chiar imi iese
“Fa ma Doamne fluier, sa poti sa canti prin mine!” imi suna in cap, si-i spun. Zambeste. Ce conexiuni s-or petrece in capsorul lui, acum, ma intreb, dar nu il intreb, ii respect ritmul de dezmortire de dimineata…
Concediul, in doi, Delta sau munti, carari sau fara, cu barcuta pe ape, aduna momente de bucurie si fericire intense, poate chiar pentru ca ne respectam si sustinem entuziasmul, unul altuia, cunoscand, instinctiv dar si din experientele deja adunate, ca nu avem cum sa gresim, daca ne urmam chemarile… Stie deja, ca nu trebuie sa isi impartaseasca visul cuiva, care nu este in stare sa-l sustina si sa-l incurajeze…
am trecut prin asa ceva….este superb !