Da, pot sa spun ca pescuitul pentru mine nu este doar un hobby sau un pretext pentru a bea o bere pe balta la un gratar. Pentru mine este mult mai mult! Este o lupta continua pentru a-mi depasi conditia de pescar, de a deveni mai bun si de a cunoaste acest sport in toata complexitatea lui.
Pescuiesc de mic copil, iar tatal meu a fost profesorul care mi-a aratat primii pasi in tainele pescuitului. Am inceput ca toata lumea cu o undita de trestie, iar in varful acului cu o rama, incercand sa ademenesc un caras sau o platica. Dar timpul trece, lucrurile evolueaza si asa se face ca de aproximativ 10 ani pescuiesc exclusiv la rapitori si anume salau, biban si ocazional stiuca. Acum rama s-a transformat in shad, grub sau vobler, mai pe scurt naluci artificiale.
In urmatoarele randuri o sa va povestesc despre cea mai recenta partida a mea de pescuit, unde s-au intamplat lucruri foarte interesante. In primul rand pentru mine partida de pescuit incepe cu doua trei zile inainte de a fi pe balta efectiv… atunci cand la serviciu verific la cateva ore prognoza meteo si mai ales cat de tare bate vantul. Suspansul este demn de un thriller de Oscar. De obicei pot pescui in weekend. Asa s-a intamplat si acum cand impreuna cu un amic am plecat sambata din Bucuresti dis de dimineata in jurul orei 5.30 spre balta noastra de suflet… pe langa care am si copilarit amandoi.
Ajung la casa parintilor, cuplez in graba peridocul cu barca si mai fac o ultima verificare ca nu cumva sa uit ceva. E jenant sa ajungi pe balta si sa fii nevoit sa te intorci dupa ancora sau bateria de la sonar… e blestemul suprem pentru mine… ha ha ha.
Lansez barca la apa si pornesc vertiginos catre locul meu preferat care este destul de departe fata de celelate locuri consacrate, lucru care nu ma deranjeaza… pentru ca imi place intimitatea si linistea in timpul partidei, asa pot savura clipele petrecute acolo mult mai intens.
Ma ancorez, montez lanseta si aleg un shad culoare Firetiger. La primul lanseu am atac si aduc in barca un salau de 40 cm si aproximativ 1kg. Bucuros ca pestele este in aceasta zona si se si hraneste lansez si a doua oara. Atacul vine exact cand naluca atinge substratul si il resimt in lanseta si antebrat in acelasi timp, in conditiile in care vara pescuiesc numai cu monofilament. Incep recuperarea si realizez ca este un peste mult mai mare. Bucuros si cu putina emotie savurez drillul din plin. Este un peste bataios si plin de viata… nu se lasa cu una cu doua. Intr-un final reusesc sa il am in minciog. Il masor si il cantaresc… 67cm si 3.2kg, un exemplar superb. Urmeaza bineinteles sedinta foto. Incredibil, doua lanseuri si doua atacuri finalizate cu capturi. De vis, as spune. Dar ghinionul face ca in urmatoarea ora sa nu mai am parte de nici un atac, nici o tresarire in fir… nimic. Totul e parca mort! Incerc si alte locuri, schimb diverse naluci moi… culori, forme, dar nimic.
Se face ora pranzului si eu de ore bune nu am mai reusit sa am nici un atac. Dezamagirea mi se putea citi pe fata. Molesit de caldura imi caut telefonul in rucsac sa vad cat este ceasul cand gasesc un plic cu 3 voblere. Personal la salau mai pescuisem o singura data cu acea naluca, dar fara succes. Nu imi placea senzatia din timpul recuperarii si nu aveam incredere ca naluca ajunge in masa inferioara a apei unde sta salaul cantonat de obicei. Totusi, acum zic… de ce nu ? hai sa incerc si la altceva. Simt ca pestii sunt pe acest loc dar refuza sa se hraneasca… poate reusesc sa ii activez cumva. Asa ca montez un Rapala Ratllin culoare verde cu burta aurie de 7cm si lansez. Si surpriza… am atac! Aduc pestele la barca, nu este un exemplar deosebit, dar pauza a luat sfarsit si asta conteaza cel mai mult.
Nu imi vine sa cred… primul salau prins la vobler si mai ales cand la altceva nu a vrut sa atace deloc. Au urmat si alte capturi, in jur de patru la numar in decursul a 45 de minute, toate la acest vobler care a stat ani buni la mine in rucsac fara sa il bag in seama. Timpul trece si a sosit momentul sa inchei partida, bucuros de toate cele intamplate. In timp ce va scriu aceste randuri va pot marturisi un mic secret, si anume ca intre timp mi-am pregatit o trusa mai elaborata si mai numeroasa cu voblere pentru pescuitul salalui si de abia astept sa vina weekendul sa le testez.
In rest… numai bine si nu uitati… iubiti si respectati natura!! Fir intins!
Bineinteles! 🙂 Si eu am salvat cateva partide la salau cu voblerul. Sunt multe momente cand face diferenta, trebuie pescuit cu incredere 😉 Preferatele mele sunt tot voblerele de tip rattlin, de la Jackall, Xcalibur sau Strike Pro 😀